când își descheie nasturii de la bluză
și țopăie goală prin ochiul meu

afară
străzile ne scuipă tandru în obraji
să ne înclinăm împreună
frumusețea

aș vrea să uit tot mai mult până când simt oamenii
să nu fac nimic
ca un animal de companie din blana căruia
se construiesc mângâierile celor puțini
să nu îmi amintesc niciodată
cum își descheie nasturii de la bluză
și aleargă goală
prin obrazul meu

când nu voi mai rezista
să mă rostogolesc obscen prin singurătatea ei
mă voi preda cu sinceritate
celui mai frumos animal de pradă